TUS- Element de compunere cu sensul „toţi“, „laolaltă“, „împreună“, care, ataşat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei“ şi „patru“), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toţi (pl. lui tot).

TUŞ, tuşuri, s.n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ştampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanţă solidă sau lichidă, de culoare neagră, obţinută din negru de fum şi folosită la desen. ♦ Desen executat în tuş (2). – Din germ. Tusche, rus. tuş.

tuş s. n., pl. túşuri

TUŞ ~uri n. 1) Cerneală specială (mai ales de culoare neagră), rezistentă la apă, folosită pentru desene tehnice şi în poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneală. /<germ. Tusche, rus. tuş