TURÉLĂ, turele, s.f. Locaş blindat (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax şi care adăposteşte tunurile la tancuri, vapoare, avioane, cazemate etc. – Din fr. tourelle.

turélă s. f., pl. turéle

turélă s. f., g.-d. art. turélei; pl. turéle

TURÉL//Ă ~e f. mil. Adăpost mic, blindată care păstrează armament şi permite tragerea în diferite direcţii din tancuri, nave de lupte, cazemate etc. /<fr. tourelle

TURÉLĂ s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o navă de război, pe un tanc, pe un avion etc., în care sunt aşezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. [< fr. tourelle].