TURNÚRĂ, turnuri, s.f. I. 1. Schimbare (neaşteptată) survenită în desfăşurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. Perniţă sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.

TURNÚRĂ s. 1. (fig.) cotitură, întorsatură, (~ neaşteptată în desfaşurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfăţişare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri

TURNÚR//Ă¹ ~i f. 1) Schimbare bruscă şi neaşteptată în desfăşurarea evenimentelor; întorsătură. 2) Aspect general al unei evoluţii sau al unui fapt. 3) Manieră de gândire, exprimată prin ordinea eşalonării cuvintelor în frază. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

TURNÚR//Ă² ~i f. înv. Pernuţă sau bucată de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure