UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ♢ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

A (se) umezi ≠ a (se) usca

UMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.

umezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. umezeáscă

A UMEZ//Í ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed

A SE UMEZ//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (uşor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed