UNI¹- Element de compunere care înseamnă „unul singur“ şi care serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive. – Din fr. uní-.

UNͲ adj. invar. (Despre materiale textile, confecţii) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.

UNͳ, unesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înţelegere, o alianţă etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. şi refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

A (se) uni ≠ a (se) despărţi, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni

UNÍ vb. v. conveni, înţelege, învoi.

UNÍ vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN,) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Doua elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifíca. 8. v. fu-ziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preo-cupări.)

UNÍ adj. invar. unicolor, (pop.) sadea (invar.). (O ţesătură ~.)

uní adj. invar. [u pron. fr. ü]

uní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uneáscă

UNÍ [pr.: üni] adj. invar. (despre ţesături) Care are o singură culoare; unicolor. /Cuv. fr.

A UN//Í ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

A SE UN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înţelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înţelegere. /<lat. unire

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „unu (singur)“, „unic“. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].