UNÍT, -Ă, uniţi, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândeşte, acţionează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparţinea unei confesiuni creştine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni³.

UNÍT adj., s. 1. adj. îmbinat, împreunat, îngemănat, reunit. (Elementele ~ ale unui tot.) 2. adj. v. aglu-tinat. 3. adj. v. unificat. 4. adj. (fig.) conjugat. (Eforturi ~.) 5. adj. v. înfrăţit. 6. adj., s. (BIS.) greco-catolic, (rar) uniat.

UNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A UNI şi A SE UNI. 2) (despre colectivităţi sau despre membrii acestora) Care se caracterizează prin unitate de idei, idealuri comune, acţiuni unanim acceptate. Familie ~ tă. 3) şi substantival Care ţine de biserica creştină orientală unită cu biserica catolică; uniat. /v. a (se) uni