UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparţine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există şi este comun tuturor; care se referă la toate fiinţele sau lucrurile luate în consideraţie într-un caz dat; general, obştesc. ♢ (Adverbial) Universal valabil. ♢ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal şi particular. ♢ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii, bun pentru mai multe situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

Universal ≠ particular

UNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obştesc. (Pace ~.) 3. v. vast.

universál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universále

UNIVERSÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de univers; propriu universului. Gravitaţie ~ă. 2) Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc. Istorie ~ă. 3) Care are cunoştinţe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte sau fiinţe; caracteristic pentru o anumită clasă de obiecte sau fiinţe. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre maşini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operaţii; bun pentru executarea mai multor operaţii. /<fr. universal, lat. universalis