UZÚRĂ¹ s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupţie, desfrâu. – Din fr. usure.

UZÚRĂ², uzuri, s.f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

UZÚRĂ¹ s.f. 1. ~ ♢ Pierdere de material la suprafaţa unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii maşinilor, instalaţiilor, clădirilor etc. ca urmare a creşterii productivităţii muncii sociale sau a apariţiei altor maşini, mai perfecţionate.

UZÚRĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.

UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.

uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

uzúră (camătă, corupţie) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri

UZÚR//Ă ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau neraţional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităţilor fizice şi spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure