VÁNĂ, vane, s.f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianţă etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care serveşte la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulaţiei unui fluid. – Din germ. Wanne.

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări şi a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales peşti mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruinţă. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).

VẤNĂ, vine, s.f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe şi ţesuturi la inimă; p. gener. (fam.) orice vas sangvin; venă (1). ♢ Expr. a-i îngheţa (sau a i se slei) cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică. 2. (Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; muşchi. ♢ Vână de bou = cravaşă făcută din ligamentul cervical posterior al boului; p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care menţin ordinea publică. ♢ Loc. adj. Tare (sau bun) de vână = puternic, viguros. Slab de vână = neputincios, slăbănog. ♢ Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic. 3. (Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi şi gleznă; gambă. ♢ Loc. adj. şi adv. Pe (sau în) vine = (despre pantaloni) lăsaţi sau căzuţi mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsaţi sau căzuţi. ♢ Loc. adv. pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiţi, sprijinind greutatea corpului pe gambe. ♢ Expr. (Reg.; în legătură cu verbe de mişcare) Cu coada între vine = umilit, ruşinat. II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă. 2. Şuviţă, coloană de lichid; p. ext. dâră. ♢ Vâna apei = curentul, şuvoiul apei. 3. (Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile rădăcinii unui copac. – Lat. vena.

VÁNĂ s. 1. baie, cadă, (înv. şi pop.) scăldătoare, (înv. şi reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. şi Mold.) scaldă, (prin Transilv.) şiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulaţiei unui fluid.)

VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.

VÂNĂ s. 1. venă. 2. vână de bou = (prin Mold.) sala-mastră. 3. (GEOL.) filon. (O ~ de aur.) 4. v. pânză. 5. v. dungă.

VÂNĂ s. v. cartilaj, gambă, ligament, nervură, puls, tendon, undă pulsatilă, zgârci.

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. şi pl. vâneáză

vână (vas sangvin, tendon, gambă, pânză sau coloană de apă) s. f., g.-d. art. vínei; pl. víne

VÁN//Ă ~e f. 1) vas special (adânc şi lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulaţia apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne

A VâN//Á ~éz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (fiinţe, lucruri) A urmări cu insistenţă. /<lat. venare

VÂNĂ víne f. 1) Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; venă. ♢ ~ portă vâna care primeşte sângele din organele abdominale şi-l duce în ficat. Vine cave cele două vine care aduc sângele în auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid în auriculul stâng şi ale căror ramificaţii străbat plămânii. A avea sânge în vine a fi energic, plin de viaţă. A-i îngheţa (sau a i se slei) cuiva sângele în vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frică. 2) pop. (la om şi la unele animale) Ţesut cărnos contractil care asigură mişcarea corpului şi a organelor lui; muşchi. ♢ Tare de ~ (sau vârtos la ~) înzestrat cu o mare putere fizică; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizică; slăbănog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi şi gleznă; gambă. ♢ A se lăsa (sau a şedea) pe vine a sta cu genunchii îndoiţi fără a se sprijini de ceva. A i se muia vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slăbiciune. Cu coada între vine cuprins de ruşine. 4) Masă compactă şi continuă de substanţă minerală sau de roci eruptive aflată în crăpăturile scoarţei terestre; filon. ~ auriferă. 5) Strat de apă care se găseşte în interiorul solului; pânză subterană de apă. 6) Şuviţă de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificaţiile vaselor purtătoare de sevă pe suprafaţa unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena