VÂNÁT, vânaturi, s.n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.

VẤNĂT, -Ă, vineţi, -te, adj., s.n., s.f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceţii, a depărtării etc.) 2. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Învineţit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenuşiu bătând în albastru; sur. II. S.n. Culoare vânătă (I 1). III. S.f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus.

VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. v. vânătoare.

VÂNĂT adj. 1. (înv. şi pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. învineţit. 3. v. livid. 4. sur. (Cal ~.)

vânát s. n., pl. vânáturi

vânăt adj. m., pl. víneţi; f. sg. vânătă, pl. vínete

VâNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăţi. /v. a vâna

VÂNĂT ~ă (~víneţi, vínete) Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învineţit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenuşie cu nuanţă de albastru. /<lat. venetus