VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereţii, înaintat în vârstă¹. ♢ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă¹ decât... 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeaşi vârstă¹ (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă¹ + suf. -nic.

Vârstnic ≠ tânăr

VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.)

VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.

vârstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl. vârstnici; f. sg. vârstnică, pl. vârstnice

VÂRSTNI//C ~că (~ci, ~ce) Care are vârstă înaintată; în vârstă. [Sil. vârstnic] /vârstă + suf. ~nic