VĂLĂTÚC, vălătuci, s.m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfăşurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ♢ Loc adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcţie făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereţii caselor ţărăneşti (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc.

VĂLĂTÚC s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

VĂLĂTÚC s. 1. v. sul. 2. v. tăvălug.

vălătúc s. m., pl. vălătúci

VĂLĂTÚ//C ~ci m. 1) Obiect în formă de cilindru, obţinut prin înfăşurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hârtie. ~ de sârmă. ♢ De-a ~cul dându-se peste cap; de-a rostogolul. 2) Material de construcţie făcut din lut şi paie, folosit la construcţia unor case ţărăneşti. 3) pop. Unealtă sau maşină formată dintr-un cilindru (sau mai mulţi), folosită în operaţiile de îndesare şi nivelare a pământului; tăvălug. /Din val