VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ♢ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-şi vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-şi sacrifica viaţa (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa maţele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau năduşeli sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeţi, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-şi duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ♢ Expr. A-şi vărsa (şi) maţele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau A-şi vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu duşmănie, cu ură. A-şi vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-şi destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuţi şi puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ♢ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăştia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaş la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. – Lat. versare.

VẤRŞĂ, vârşe, s.f. Unealtă de pescuit în formă lunguiaţă, alcătuită dintr-un coş făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă şi întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. şi: vârşi] – Din scr. vrša.

VĂRSÁ vb. v. turna.

VĂRSÁ vb. 1. v. turna. 2. a răsturna. (A ~ paharul cu vin.) 3. a turna. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv.) a se scurge. (Nilul se ~ în mare.) 5. (MED.) v. vomita. 6. v. răspândi. 7. v. repartiza. 8. v. plăti.

VÂRŞĂ s. (PESCUIT.) vintir.

vărsá vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verşi, 3 sg. şi pl. vársă; conj. prez. 3 sg. şi pl. vérse

vârşă s. f., art. vârşa, g.-d. art. vârşei; pl. vârşe

A VĂRSÁ vărs tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apă. ♢ ~ lacrimi a plânge. 2) (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumină, căldură etc.) A răspândi în toate direcţiile; a împrăştia; a risipi; a dispersa. 5) înv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate în alta. /<lat. versare

A SE VĂRSÁ se vársă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A-şi duce apele într-un alt râu, în mare etc. 2) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revărsa. /<lat. versare

VÂRŞ//Ă ~e f. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coş în formă de pâlnie, confecţionat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârşei] /< sb. vrša

vârşă de dimensiuni mari in care se prinde peşte mare, cel mic putând să treacă liber prin imletitura de nuiele

Vârşă de dimensiuni mici cu împletitura deasă şi vârşogul îngust in care se prind numai peştii mici