VĂZ s.n. Unul dintre cele cinci simţuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum şi distanţa şi mişcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut¹. ♢ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în faţa..., faţă de... – Din vedea (derivat regresiv).

VĂZ s. 1. v. vedere. 2. privire. (~ normal.)

văz s. n.

VĂZ n. 1) Însuşire a organismului viu de a vedea; vedere. ♢ În (sau la) ~ul cuiva faţă de cineva; în prezenţa cuiva. A-i lua cuiva ~ul a) a face pe cineva să nu mai vadă; a orbi pe cineva; b) a impresiona tare pe cineva; a captiva. /v. a vedea