VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCÍNĂ, vaccine, s.f. Boală infecţioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezenţa unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate faţă de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. şi reg.) a posăi.

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. şi pl. vaccineáză

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCÍNĂ s.f. Boală infecţioasă la vaci şi la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine].