VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, s.f. I. 1. Nuia lungă, subţire şi flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ♢ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de beţe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băţ de undiţă. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puştile şi cu care se curăţa ţeava puştii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subţire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina şi ramurile ţepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuş; vargă-de-aur = splinuţă (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o ţesătură). – Lat. virga.

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

VĂRGÁ vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

VÁRGĂ s. 1. v. nuia. 2. v. băţ. 3. v. joardă. 4. băţ, coadă, nuia, prăjină, (reg.) beldie, paliţă, prăştină, rudă, sticiu. (~ undiţei.) 5. arbiu, vergea. (~ pentru curăţat puşca.) 6. v. dungă. 7. (BOT.) varga-ciobanului = a) (Dipsacus silves-ter) (reg.) scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b) (Dipsacus pilosus) v. scăiuş.

VÁRGĂ s. v. baghetă, beţişor.

várgă s. f., (nuia) g.-d. art. vérgii, pl. vergi; (dungă) g.-d. art. vărgii, pl. vărgi

vărgá vb., ind. prez. 1 sg. vărghéz, 3 sg. şi pl. vărgheáză

VÁRG//Ă vergi f. 1) ramură lungă, subţire şi flexibilă, curăţată de ramificaţiile laterale şi de frunze; nuia; jordie. ♢ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaimă etc.). ~a-ciobanului plantă erbacee perenă, cu tulpină şi ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule. ~de-aur plantă erbacee perenă, cu flori galbene, în formă de ciorchini. 2) înv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ♢ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rău. A-i duce cuiva vergile a se îngrijora de soarta cuiva. 3) Lovitură aplicată cu o astfel de nuia. 4) înv. Unealtă cu care se încărca puşca sau se curăţa ţeava ei; arbiu. 5) Beţişor subţire şi flexibil (din lemn, metal, os etc.) având diferite întrebuinţări; baghetă. [G.-D. vergii] /<lat. virga

A VĂR//GÁ ~ghéz tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat

vargă de lemn sau de metal cu vârf ascuţit cu care se străpunge, şpagă.