VERSIFICÁŢIE, versificaţii, s.f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului şi ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

VERSIFICÁŢIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. v. prozodie.

versificáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. versificáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. versificáţiei; pl. versificáţii, art. versificáţiile (sil. -ţi-i-)

VERSIFICÁŢI//E ~i f. Arta şi tehnica de a scrie versuri. [G.-D. versificaţiei] /<lat. versificatio, ~onis, fr. versification

VERSIFICÁŢIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificaţiune s.f. / cf. fr. versification].

VERSIFICÁŢIE, versificaţii, s.f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului şi ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.