VICISITÚDINE, vicisitudini, s.f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferinţă. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.

VICISITÚDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (~ile vieţii.) 2. v. încercare. 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăşi o ~.)

vicisitúdine s. f., g.-d. art. vicisitúdinii; pl. vicisitúdini

VICISITÚDIN//E ~i f. mai ales la pl. 1) Succesiune de împrejurări defavorabile. 2) rar Nelinişte sufletească; frământare; tribulaţie; tulburare; zbucium. /<fr. vicissitude, lat. vicissitudo, ~inis

VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferinţă. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă].