VIESPÁR, (1) viespare, s.n., (2,3) viespari, s.m. 1. S.n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulţime de fiinţe care mişună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S.m. (Entom.) Gărgăun. 3. S.m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariţă, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.

VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.

viespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári

viespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre

VIESPÁR¹ ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

VIESPÁR² ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrăneşte, mai ales, cu albine şi viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar