VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.

VÍNTRE s. pl. v. măruntaie.

víntre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre

víntre (măruntaie) s. f. pl.

VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace şi bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres