VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. şi pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VIRGINÁL adj. v. inocent.

virginál adj. m., pl. virgináli; f. sg. virginálă, pl. virginále

virginál s. n., pl. virginále

VIRGINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curăţenie sufle-tească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalus

VIRGINÁL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].

VIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]