VÓDĂ s.m. Titlu dat domnilor ţărilor româneşti, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p.ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ♦ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaş la stat. – Din sl. [voje]voda.

VÓDĂ s. v. domnitor.

vódă s. m., g.-d. art. lui vódă

VÓDĂ m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; voie-vod; domn; domnitor. [G.-D. lui vodă] /<sl. voda