VOLÁNT¹, volanţi, s.m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor maşini cu piston, care serveşte ca element de reglare a mişcării şi de uniformizare a turaţiei. 2. Piesă complexă din mecanismul maşinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliş, scarmănă bumbacul presat de valţul de alimentare. – Din fr. volant.

VOLÁNT², -Ă, volanţi, -te, adj. Desprins de o unitate, detaşabil; mobil. ♢ Foaie volantă = tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiş etc.; filă detaşată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu uşurinţă, dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă volantă = fond de cărţi aparţinând unei biblioteci şi împrumutat unei instituţii pentru folosinţă temporară. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate menţine în aer. – Din fr. volant.

VOLÁNT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detaşabil. (Foaie ~.)

volánt adj. m., pl. volánţi; f. sg. volántă, pl. volánte

volánt s. m., pl. volánţi

VOLÁN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se deplasează dintr-un loc în altul (în funcţie de necesităţi); caracterizat prin mobilitate. Echipă ~tă. ♢ Bibliotecă ~tă fond de cărţi al unei biblioteci pus temporar la dispoziţia unei instituţii. 2) Care durează puţin timp; de scurtă durată. ♢ (Adunare) ~tă adunare de lucru pentru soluţionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se încadrează într-un întreg; detaşat de întreg. ♢ Foaie ~tă a) apel cu conţinut politic urmărind scopuri de agitaţie; proclamaţie; b) foaie detaşabilă dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant

volÁn//t² ~ţi m. 1) Roată cu jantă masivă care se fixează pe arborele unei maşini pentru a-i uniformiza turaţia. 2) Piesă complexă a unei maşini bătătoare, folosită la scărmănarea bumbacului. /<fr. volant

VOLÁNT s.m. 1. (Tehn.) Roată grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini. 2. (Text.) Piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare. [Pl. -nţi, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant].

VOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate menţine în aer. ♦ (Spec.) Care se poate mişca, deplasa după voie; mobil, desprins. ♢ Foaie volantă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest; bibliotecă volantă = fond de cărţi aparţinând unei biblioteci publice şi împrumutat temporar unei instituţii, unei unităţi etc. [< fr. volant < voler – a zbura].