MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

mobíl² (jur. şi móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle

mobíl¹ s. n., pl. mobíle/mobíluri

MOBÍL² ~e n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se mişcă sau care poate fi mişcat; mişcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îşi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mişcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mişcă sau se poate mişca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre faţa omului) Care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) care este în continuă mişcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moţiune³ [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; motiv. // (Şi în forma mobili-, mobilo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „care nu este fix“, „mobil“, „mişcător“. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].