ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura tare, a zgâlţâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepţie, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a şubrezi. – Et. nec.

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. ~ (din sl. drąčiti = a perturba, sudrąčiti = a îmblânzi + suf. expresiv -ina, ca şi în clăti(na), tâmpi(na), etc.)

ZDRUNCINÁ vb. 1. v. cutremura. 2. v. zgâlţâi. 3. v. dez-echilibra. 4. v. vătăma.

ZDRUNCINÁ vb. v. clătina, distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi, zvânta.

zdrunciná vb., ind. prez. 1 sg. zdrúncin, 3 sg. şi pl. zdrúncină

A ZDRUNCINÁ zdrúncin tranz. 1) A face să se zdruncine; a hurduca. 2) fig. (convingeri, concepţii etc.) A clătina din temelii; a zgudui. /Orig. nec.