ZEFLEMEÁ, zeflemele, s.f. Ironie uşoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ♢ Expr. A lua în zeflemea = a-şi bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle

ZEFLEM//EÁ ~éle f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. ♢ A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek