ZÉRO, zeróuri, s.n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă şi care se indică prin cifra 0; nulă. ♢ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanţa unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveşte ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de îngheţare a apei distilate la presiunea normală. ♢ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinenţă (sau sufix) zero = absenţa unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, faţă de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

ZÉRO s. (MAT.) nulă.

ZÉRO s. v. nulitate.

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

ZÉRO¹ zeróuri n. Număr reprezentând diferenţa dintre două numere naturale egale (unu minus unu; doi minus doi etc.). ♢ A reduce (ceva) la ~ a reduce complet impor-tanţa unui lucru. /<fr. zéro

ZÉRO² zeróuri n. 1) Număr constând din zero unităţi. 2) Cifra 0. 3) Obiect marcat cu această cifră. 4) Valoare într-un sistem de măsurare de la care pornesc în sensuri opuse gradaţiile semnificative. ♢ ~ absolut temperatură de minus 273 ºC considerată ca cea mai joasă. 5) fig. Om de nimic; persoană nulă; nulitate. /<fr. zéro

ZÉRO s.n. 1. Număr situat în sistemul numeraţiei înainte de unu. ♦ Semn cifric, care, pus la dreapta unei cifre, îi măreşte valoarea de zece ori. 2. (Fig.) Om de nimic; nulitate. 3. Valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. [Pl. -rouri, -ruri. / < fr. zéro, it. zero < ar. sifr – gol, nimic].