ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistenţă, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGĂÍ, zgăiésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgâi. (cf. zgâi)

ZGÂÍ, zgâiésc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)

ZGÂÍ vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ aşa la mine?)

zgâí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zgâiáscă

A ZGÂ//Í ~iésc tranz. fam. (ochii) A des-chide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

A SE ZGÂ//Í mă ~iésc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschişi (cu insistenţă şi cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluţi; a se schimonosi. /Din zgău