ZGÂRCI¹, zgârciuri, s.n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner şi folosită pentru curăţarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci² (derivat regresiv).

ZGÂRCͲ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micşora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

ZGÂRCI¹, zgấrciuri, s.n. ~ 3. Sfârc.

ZGÂRCͲ, zgârcésc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)

ZGÂRCÍ s. 1. cartilaj. 2. (ANAT.) sfârc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoabă. (~ cu care dogarul curăţă muchiile vaselor de lemn.)

ZGÂRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lăcomi. 5. a se scumpi, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ şi a pierdut ocazia.)

zgârci s. n., pl. zgârciuri

zgârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgârcésc, imperf. 3 sg. zgârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zgârceáscă

ZGÂRCI¹ ~uri n. Ţesut conjunctiv, elastic şi rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale); cartilaj. /v. a se zgârci

ZGÂRCI² ~uri n. Instrument pentru răzuirea muchiilor unui vas mic de lemn. /v. a se zgârci

A SE ZGÂRC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruţiti