ZGĂU, zgăuri, s.n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

ZGĂU, zgắuri, s.n. ~ (din lat. căvum; cf. gaură + s- care ar putea să fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguië ar putea proveni din rom.)

ZGĂU s. v. adâncitură, cavitate, gaură, mitră, scobitură, uter.

zgău s. n., art. zgăul; pl. zgăuri

ZGĂU ~ri n. înv. 1) (la femei şi la femele vivipare) Cavitatea internă a aparatului ge-nital în care se dezvoltă embrionul; uter; nutră; matrice. 2) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. /Orig. nec.