ŞERPÁR (1) şerpare, s.n., (2) şerpari, s.m. 1. S.n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă ţăranii; chimir. 2. S.m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenuşie şi cu pântecele alburiu, care se hrăneşte mai ales cu şerpi, şopârle şi broaşte (Circaëtus gallicus). – Şarpe + suf. -ar.

ŞERPÁR s. v. chimir.

ŞERPÁR s. v. ţipar.

şerpár (zool.) s. m., pl. şerpári

şerpár (chimir) s. n., pl. şerpáre

ŞERPÁR¹ ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /şarpe + suf. ~ar

ŞERPÁR² ~i m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt şi coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hrăneşte, mai ales, cu şerpi. /şarpe + suf. ~ar