CÉMBALO s.n. Clavecin; clavicembal. – Cuv. it.

CÉMBALO s. v. clavecin.

cembálo s. n., pl. cembalóuri

CEMBÁLO s.n. 1. (Ant.) Instrument muzical de percuţie compus din două talere. 2. Instrument cu claviatură asemănător clavecinului; spinetă, cimbal (1). [Pl. -ouri. / < it. cembalo].