CÁNDELĂ, candele, s.f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensităţii unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuinţat pentru susţinerea bolţilor unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.

CÁNDELĂ s. (BIS.) (înv.) prisnă. (La icoană ardea o ~.)

cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd

CÁNDEL//Ă ~e f. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susţină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila

CÁNDELĂ s. f. unitate de măsură a intensităţii luminoase, a 6⁰-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm² de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (<fr., lat. candela)

CÁNDELĂ s.f. Unitate internaţională pentru măsurarea intensităţii fluxului luminos, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui centimetru pătrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela].

cándelă (-le), s.f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenţie, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ.