CATÓLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine catolicismului, privitor la catolicism; papistăşeşc. 2. S.m. şi f. Adept al catolicismului; papistaş. ♢ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.

CATÓLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistaş, papistăşesc. (Biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistaş. (Un ~ bigot.)

católic adj. m., s. m., pl. católici; f. sg. católică, pl. católice

CATÓLI//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al catolicismului. /<lat. catholicus, fr. catholique

CATÓLI//C¹ ~că (~ci, ~ce) Care ţine de catolicism; propriu catolicismului. Biserică ~că. ♢ A fi mai ~ decât papa a fi mai zelos decât se cere. /<lat. catholicus, fr. catholique

CATÓLIC, -Ă adj. Referitor la catolicism. // s.m. şi f. Adept al catolicismului. [Cf. fr. catholique, it. cattolico, lat. catholicus, gr. katholikos – universal].

católic (-că), adj. – Care aparţine catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catoliceşte, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s.f. (adunare de catolici); catolicism, s.n. (confesiune creştină care recunoaşte primatul Papei); catolicitate, s.f. (caracter catolic).