PRIMÁT¹ s.n. Importanţă primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.

PRIMÁT², primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul şi maimuţa; (şi la sg.) animal care aparţine acestui ordin. – Din fr. primate.

PRIMÁT³, primaţi, s.m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe şi catolice. ♢ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei ţări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMÁT s. v. prioritate.

primát adj. m., pl. primáţi

primát (importanţă primordială) s. n.

primát (ordin de mamifere) s .n., pl. primáte

PRIMÁT¹ n. 1) Caracter prim; întâietate. ♢ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanţă primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat

PRIMÁT² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanţi: maimuţele şi omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate

PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al ţării. [< fr. primat, lat. primatus].

PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].