COLONÉL¹, colonei, s.m. Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel.

COLONÉL² s.n. Corp de literă de şapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

COLONÉL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberşter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.)

colonél (ofiţer) s. m., pl. colonéi

colonél (corp de literă) s. n.

COLONÉ//L ~i m. 1) Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de şapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].

COLONÉL s.m. Grad de ofiţer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofiţer purtând acest grad. ♢ Locotenent colonel = grad de ofiţer superior maiorului; ofiţer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

COLONÉL¹ s. m. grad de ofiţer superior, imediat inferior generalului. ♢ locotenent ~ = grad de ofiţer superior maiorului. (<fr. colonel)

COLONÉL² s. n. corp de literă de şapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)