ELEGÁNŢĂ s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu graţie. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.

Eleganţă ≠ ineleganţă, vulgaritate

ELEGÁNŢĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincţie. 3. v. lux.

elegánţă s. f., g.-d. art. elegánţei

ELEGÁNŢĂ f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincţie în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganţei] /<fr. élégance, lat. elegantia

ELEGÁNŢĂ s.f. Distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].