EPUIZÁRE, epuizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operaţie de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcţii. 3. Pierdere a capacităţii funcţionale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza

EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.

epuizáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări

EPUIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].