GĂLBINÁRE, gălbinări, s.f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feţei; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze uşor dinţate şi cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s.f.] – Din galbin.

GĂLBINÁRE s. v. rostopască.

GĂLBINÁRE s. 1. v. icter. 2. (BOT.; Serratula tinctoria) (reg.) pălămidă, (Olt.) şerpet.

gălbináre s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

GĂLBIN//ÁRE ~ări f. 1) pop. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge şi a depunerii ei în ţesuturi, manifestată, mai ales, prin coloraţia galbenă a pielii; icter. 2) bot. Plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu frunze dinţate şi cu flori purpurii, din care se extrage o substanţă de culoare galbenă. /galben + suf. ~are