SLUJÍ, slujesc, vb. IV. Intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (Pop.) A-şi face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte şi despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.

SLUJÍ vb. 1. v. lucra. 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoţi.) 4. v. sus-ţine. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.

SLUJÍ vb. v. servi.

slují vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slujésc, imperf. 3 sg. slujeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slujeáscă

A SLUJ//Í ~ésc 1. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăţi; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A susţine printr-o activitate permanentă; a servi. /<sl. služiti

A SE SLUJ//Í mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti