SOCIALÍSM s.n. 1. Ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea societăţilor umane prin desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi de schimb şi punerea acestora sub controlul statului. ♦ Socialism ştiinţific = ansamblul concepţiilor marxist-leniniste privitoare la structura şi dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la orânduirea comunistă. Socialism utopic = ansamblul concepţiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral. 2. (În teoria marxistă) Orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu celelalte clase şi categorii sociale muncitoare, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie şi pe realizarea retribuţiei potrivit principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după munca depusă“. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialisme, germ. Sozialismus.

socialísm s. n. (sil. -ci-a-)

SOCIALÍSM n. 1) Orânduire social-economică bazată pe proprietatea comună, care, în concepţia marxistă, ar fi o fază de tranziţie de la capitalism la comunism. 2) Doctrină care preconizează nivelarea claselor sociale şi socializarea mijloacelor de producţie. [Sil. -ci-a-] /<fr. socialisme, germ. Sozialismus

SOCIALÍSM s.n. 1. (În concepţia marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producţie capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare şi pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie. 2. Concepţie, doctrină, teorie care susţine necesitatea instaurării orânduirii socialiste. ♦ Socialism ştiinţific = parte constitutivă a marxism-leninismului, care studiază procesul trecerii omenirii de la capitalism la comunism; socialism utopic = denumirea diferitelor concepţii premarxiste care susţineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente ştiinţifice, ci „raţionale“ şi morale. [Cf. fr. socialisme, germ. Sozialismus, rus. soţializm].