STOR, storuri, s.n. Perdea de ţesătură, de împletitură sau din scândurele subţiri, orizontale, paralele şi mobile, care se poate lăsa şi ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ul la geam.)

stor s. n., pl. stóruri

STOR ~uri n. Perdea de protecţie a interiorului unei încăperi contra căldurii şi luminii soarelui (care poate fi ridicată sau lăsată cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. /<fr. store

STÓR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].