VISTIERÍE, vistierii, s.f. 1. Instituţie care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăţie. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s.f.] – Vistier + suf. -ie.

VISTIERÍE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea ţării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituţia care administra tezaurul ţării.)

VISTIERÍE s. v. vistiernicie.

vistieríe s. f. (sil. -ti-e-), art. vistiería, g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art. vistieríile

VISTIERÍ//E ~i f. 1) (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Instituţie de administrare a finanţelor statului. 2) ist. Clădire unde se afla această instituţie. 3) ist. Funcţia vistierului. 4) Local unde se păstrează finanţele statului; tezaur. 5) fig. Izvor de bogăţie. [G.-D. vistieriei] /vistier + suf. ~ie