EMISÁR, (I) emisari, s.m., (II) emisare, s.n. I. S.m. Trimis al unei organizaţii politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S.n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, aşezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

EMISÁR s. v. delegat.

emisár (persoană) s. m., pl. emisári

emisár (apă) s. n., pl. emisáre

EMISÁR² ~e n. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. émissaire, lat. emissarius

EMISÁR¹ ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă ţară. 2) Per-soană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituţie sau de o organizaţie. /<fr. émissaire, lat. emissarius

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].

EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar. [< fr. émissaire].