HIDROLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază proprietăţile generale ale apelor de la suprafaţa scoarţei terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influenţa reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă şi biosferă, precum şi prognoza evoluţiei elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raţionale în economie. – Din fr. hydrologie.

hidrologíe s. f. (sil. -dro-), art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei

HIDROLOGÍE f. Ştiinţă interdisciplinară care se ocupă cu studiul apelor naturale (râurilor, lacurilor, rezervoarelor, mlaştinilor etc.). [G.-D. hidrologiei] /<fr. hydrologie

HIDROLOGÍE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază proprietăţile apelor din natură, legile generale sub acţiunea cărora se petrec procesele hidrologice şi influenţa reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă şi biosferă. [Gen. -iei. / < fr. hydrologie, cf. gr. hydor – apă, logos – studiu].