LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

LACHÉU s. v. valet.

LACHÉU s. v. slugoi.

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

LACHÉ//U ~i m. 1) Servitor la curţile boiereşti; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică şi servilă; slugoi. /<fr. laquais

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale şi burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].