MUTATÓR, mutătoare, s.n. Aparat sau instalaţie pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mişca, care se muta dintr-un loc în altul. 2. S.f. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gâlbui şi cu fructele în formă de boabe roşii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.

MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infec-ţios, migrator, molipsitor.

mutatór s. n., pl. mutatoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. şi pl. mutătoáre

MUTAT//ÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu şi invers. /<fr. mutateur

MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvenţă pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care măreşte rata de mutaţie a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].