SAU conj. 1. (Cu funcţie disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncţiei este o negaţie) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca alternative) Doriţi cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative) Sau luni, sau miercuri. ♢ (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se întrebuinţează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcţie explicativă) Adică, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul întregii ţări. 3. (Cu funcţie copulativă) Precum, şi. Nisipul se găseşte pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (În propoziţii interogative, cu funcţie conclusivă, atenuată de o nuanţă de îndoială) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Să + au¹.

SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al“, „a“, „ai“, „ale“ când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ♢ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [Reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).

SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)

SAU conj. v. ori.

sau conjcţ.

său/al său adj. m., pl. săi/ai săi; f. sg. sa/a sa, g.-d. sále/a sále , pl. sále/ale sále (şi -său/-su m. sg., -sa, f. sg., -sii/-sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)

său/al său adj. m., pl. săi/ai săi; f. sg. sa/a sa, g.-d. sále/a sále , pl. sále/ale sále (şi -său/-su m. sg., -sa, f. sg., -sii/-sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)

său (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ale sále, g.-d. álor sále

SAU conj. 1) (exprimă un raport disjunctiv şi leagă două părţi de propoziţie sau două propoziţii coordonate) Ori; fie (că). Azi sau mâine. El sau ea. Cântă sau dansează. 2) (exprimă un raport apozitiv şi leagă două părţi de propoziţie ori, mai rar, două propoziţii) Altfel zis; adică. Autorul Luceafărului sau M. Eminescu. 3) (exprimă un raport copulativ, integrativ şi introduce ultima dintre părţile omogene) Precum şi; de asemenea şi. Se poate pescui în lacuri, în râuri, în mări sau în oceane. [Monosilabic] /să + au

SĂU¹ sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa

SĂU² sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa

sau griff? – Partea din fata a gatului chitarii, peste care trec corzile si pe care se lucreaza cu degetele

sau larvae – în mitologia romana, spirite ale mortilor. Un fel de mori care ies din morminte noaptea – vampirii de azi – dar nu gen dracula. Lemuraliile erau momentele in care erau invocate aceste spirite pentru a fi potolite si imbunate – intr-un fel sau altul, putem numi asta o sarbatoare

sau Şiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forţa distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forţa creatoare)şi Vişnu (forţa conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat şi ca zeu al literaturii, muzicii şi dansului. Soţia lui este zeiţa Kali.

sau Şiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forţa distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forţa creatoare)şi Vişnu (forţa conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat şi ca zeu al literaturii, muzicii şi dansului. Soţia lui este zeiţa Kali.

sau S,iva. În religia hinduistĂ?, zeul care întruchipeazĂ? fortza distructivĂ? a naturii. Face parte, alĂ?turi de Brahma (fortza creatoare)s,i Vishnu (fortza conservatoare), din trinitatea hinduistĂ? (Trimurti). Este considerat s,i ca zeu al literaturii, muzicii s,i dansului. Sotzia lui este zeitza Kali.

s-au contrazis