SUBTERÁN, -Ă, subterani, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafaţa pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizaţii politice) Ilegal. 2. S.f. Încăpere, galerie, construcţie aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. S.n. Mină¹. – După fr. souterrain, (1) şi lat. subterraneus.

SUBTERÁN adj., s. 1. adj. subpământean, (înv.) subpământesc, subpământic. (Bogăţii ~.) 2. s. mină, ocnă, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~ în schimbul al doilea.)

SUBTERÁN adj. v. clandestin, conspirativ, ilegal, secret.

subterán adj. m., pl. subteráni; f. sg. subteránă, pl. subteráne

subterán (mină) s. n., pl. subteráne

SUBTERÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care se află sub pământ; aflat sub pământ. Pasaj ~. 2) Care se face sub pământ; executat sub pământ. Circulaţie ~ă. Explozie ~ă. 3) fig. rar Care se face în taină; realizat în mod tainic; clandestin; ilegal. Manevră ~ă. /<lat. subterraneus, fr. souterrain