VIZIÉRĂ, viziere, s.f. 1. Partea de dinainte, mobilă, a coifului, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul şi să-i ferească de lovituri. ♦ Cozoroc. 2. Vizetă, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visière.

VIZIÉRĂ s. 1. cozoroc, (reg. şi glumeţ) streaşină, (prin Ban.) şild, (Transilv. şi Maram.) şimledăr, (Transilv. şi Bucov.) şirm. (~ a şepcii, a chipiului.) 2. v. vizetă.

viziéră s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. viziérei; pl. viziére

VIZIÉR//Ă ~e f. 1) înv. Partea din faţă a coifului, care putea fi coborâtă, pentru a proteja faţa şi ochii de lovituri. 2) Partea din faţă, proeminentă, a unei caschete sau a unui chipiu, care serveşte drept acoperiş pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o uşă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizor; vizetă. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiére

VIZIÉRĂ s.f. 1. Partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja faţa de lovituri; cozoroc. 2. Vizetă. [Pron. -zi-e-. / < fr. visière, cf. it. visiera].